Tinerete fara tinerete, Youth without Youth, Eliade "prelucrand" o idee a lui Huxley
oare in mod deschis cum a facut-o in Huliganii (inspirat de Point Counter Point...). Am cautat si n-am gasit nici o referinta comuna. Am gasit doar sinopsisul unui articol prezentat de Prof. Dr. Rodica Dimitriu la Riga acum 4 ani: Huxley Rewritten by Eliade. I-am scris azi si-am rugat-o sa mi-l trimita.
Ma gandesc la Coppola poate bucuros ca ideea faimoasa (si ecranizata deja in 1967 de BBC cred) a fost rescrisa si mai pe scurt astfel incat ceea ce avea sa faca el cu ideea sa nu fie un re-make ci un film original
bucuros poate ca fiind ieftin sa filmezi in Romania n-avea sa se caciuleasca nici unui producator, avea sa declare ca a facut filmul cu mijloace "tineresti" ("I wanted to make a movie the way a film student would," spune Coppola despre YwY sau in alta parte With a modest bankroll provided by his successful California winery, Coppola shot "Youth Without Youth" in Romania, recruiting most of his cast and crew from that country's flourishing pool of cinematic talent. He also limited himself to equipment that could be transported in a single specially outfitted truck, a technique he had developed when working on his thesis film, "You're a Big Boy Now," four decades ago.
M-a izbit Tinerete fara tinerete aducand doar aceeasi idee din After Many A Summer (dies the Swan) ideea imortalitatii posibile, a reversibiltatii procesului de imbatranire si folosind din After Many a Summer nu numai ideea principala dar si multe detalii cum ar fi elementele abstracte legate de limbaj/limba si constiinta, sau doctorul curant al pacientului, pasionat de pacient intr-atat incat sa nu mai aiba cumva si o proprie viata sau ideea experimentelor in laborator folosind animale in studiul reversibilitatii procesului de imbatrinire…Am fost suprinsa si m-am intrebat cat de in largul lui sa fi fost Eliade imprumutand idei cu tot cu detalii… in fine un stol de intrebari imi da roata roata si sper ca citind articolul Rodicai Dimitriu o sa le usuiesc.
"Eliade l-a întâlnit pe fratele scriitorului, biologul Julian Huxley, după moartea acestuia şi şi-a notat în Jurnal bucuria acestei intâlniri" (scrie wiki.ro la capitolul Huxley). M-am intrebat intotdeauna de ce daca au fost contemporani si au trait amandoi ca expatriati in SUA, de ce daca au impartasit atat de multe pasiuni (cea pentru hinduisim nu in ultimul rand, cea pentru nuvela de idei, cea uimitor afisata pentru substantele halucinogene) de ce Eliade n-a incercat sa il intalneasca niciodata pe Huxley, la "credentials"urile lui n-ar fi riscat un refuz...
Intrebat despre ce fotografie tine pe birou, fiind vazut cu un portret al lui Huxley, in loc sa-si afirme admiratia intreaga, minimizeaza, spune ca o tinea pe birou pentru ca i se parea oarescum funny ca Huxley era infatisat citind un ziar. The Times. I s-a parut curios ca Huxley sa fie infatisat citind the Times. Asta era principalul motiv pentru care ii tinea portretul pe birou:
oare in mod deschis cum a facut-o in Huliganii (inspirat de Point Counter Point...). Am cautat si n-am gasit nici o referinta comuna. Am gasit doar sinopsisul unui articol prezentat de Prof. Dr. Rodica Dimitriu la Riga acum 4 ani: Huxley Rewritten by Eliade. I-am scris azi si-am rugat-o sa mi-l trimita.
Ma gandesc la Coppola poate bucuros ca ideea faimoasa (si ecranizata deja in 1967 de BBC cred) a fost rescrisa si mai pe scurt astfel incat ceea ce avea sa faca el cu ideea sa nu fie un re-make ci un film original
bucuros poate ca fiind ieftin sa filmezi in Romania n-avea sa se caciuleasca nici unui producator, avea sa declare ca a facut filmul cu mijloace "tineresti" ("I wanted to make a movie the way a film student would," spune Coppola despre YwY sau in alta parte With a modest bankroll provided by his successful California winery, Coppola shot "Youth Without Youth" in Romania, recruiting most of his cast and crew from that country's flourishing pool of cinematic talent. He also limited himself to equipment that could be transported in a single specially outfitted truck, a technique he had developed when working on his thesis film, "You're a Big Boy Now," four decades ago.
M-a izbit Tinerete fara tinerete aducand doar aceeasi idee din After Many A Summer (dies the Swan) ideea imortalitatii posibile, a reversibiltatii procesului de imbatranire si folosind din After Many a Summer nu numai ideea principala dar si multe detalii cum ar fi elementele abstracte legate de limbaj/limba si constiinta, sau doctorul curant al pacientului, pasionat de pacient intr-atat incat sa nu mai aiba cumva si o proprie viata sau ideea experimentelor in laborator folosind animale in studiul reversibilitatii procesului de imbatrinire…Am fost suprinsa si m-am intrebat cat de in largul lui sa fi fost Eliade imprumutand idei cu tot cu detalii… in fine un stol de intrebari imi da roata roata si sper ca citind articolul Rodicai Dimitriu o sa le usuiesc.
"Eliade l-a întâlnit pe fratele scriitorului, biologul Julian Huxley, după moartea acestuia şi şi-a notat în Jurnal bucuria acestei intâlniri" (scrie wiki.ro la capitolul Huxley). M-am intrebat intotdeauna de ce daca au fost contemporani si au trait amandoi ca expatriati in SUA, de ce daca au impartasit atat de multe pasiuni (cea pentru hinduisim nu in ultimul rand, cea pentru nuvela de idei, cea uimitor afisata pentru substantele halucinogene) de ce Eliade n-a incercat sa il intalneasca niciodata pe Huxley, la "credentials"urile lui n-ar fi riscat un refuz...
Intrebat despre ce fotografie tine pe birou, fiind vazut cu un portret al lui Huxley, in loc sa-si afirme admiratia intreaga, minimizeaza, spune ca o tinea pe birou pentru ca i se parea oarescum funny ca Huxley era infatisat citind un ziar. The Times. I s-a parut curios ca Huxley sa fie infatisat citind the Times. Asta era principalul motiv pentru care ii tinea portretul pe birou:
"Primisem fotografia lui Huxley de la editorul lui londonez. O păstram într-un colţ al bibliotecii pentru că era într-adevăr foarte reuşită şi, aş spune, „ironică“: Aldous Huxley, a cărui cultură enciclopedică era bine cunoscută, citea, sau se pregătea să citească, The Times… Precizez că admiram pe Huxley, dar nu era, şi nici nu fusese vreodată, „autorul meu favorit“.
Si totusi a imprumutat atat de mult de el ?!!
Abia astept Huxley Rewritten by Eliade de prof Dr Rodica Dimitriu.
0 comments:
Trimiteţi un comentariu