Faiblesse

Dupa filozofia occidentala, am inteles azi, ca doar de bine de rau, cu o mentiune “passable”, imi merit numele de om.
Dupa filozofia orientala sunt goddess material.
Pentru ca daca nu de judecata macar de mila sunt in mod cert capabila infinit. Daca nu esti in stare nici de mila nici de ratiune atunci nu-ti meriti numele de om. Ideal zice Spinoza ar fi invers. Sa functionezi in baza ratiunii exclusive si exclusiv in baza ei.



Pe scurt mi-este mila. Cu foc continuu. Intotdeauna si de cate cineva imi este mila. Cand nu aveam copii si nu aveam au-pair imi era mila de parintii mei, variatiuni pe temele ca sunt departe si ca imbatranesc... dupa ce am avut copii, a inceput sa-mi fie mila de ei, mai intai pentru ca sunt nejutorati, apoi pentru ca nu sta mama lor cu ei acasa, pana cand am inceput sa am bone, care i-au surclasat pe toti ceilalti candidati la mare mila mea, intotdeauna judicioasa, bine meritata cum ar veni si constructiva daca ne uitam la ce a rezultat. Acum insa decelandu-i trasaturi destructive, am hotarat sa ma caut. O am pe roll pe noua au-pair, o fata foarte vesela si foarte desteapta (caci a biruit 5 ani de Statistical Economics in Kiev, ceea ce in dosar i-a fost trecut cu larghete “master in economics”), fiica de doctori specialisti in neuropsihiatrie care a facut, pana la intrarea in facultate, o scoala de muzica la sectia vioara, cu o engleza excelenta si o fire deschisa. Ce ar fi de miluit in asta n-as sti sa spun. Numai motive sa ma bucur ca a acceptat sa vina in familia noastra. M-am bucurat si cand, la intrarea in casa, unde in loc de o oglinda mare avem un tablou, o copie dupa un peisaj de Van Gogh, am auzit-o mirandu-se ghidus aaa Van Gogh ! Poate nu faptul ca recunoaste ”un Van Gogh”, poate ca de nos jours toata lumea ii recunoaste stilul si compozitia, nu stiu, poate ca faptul ca a fost in largul ei sa faca o remarca vesela intr-un moment in care altele pun capul in pamant si isi baiguie retragerea spre camera lor de unde nu mai ies decat trase de maini de copii, cert este ca mi-a facut o impresie buna de cum a sosit, impresie care a continuat sa se imbunatateasca in fiecare zi pana cand, catre apogeu... m-a potopit ! O mila covarsitoare.
Mi-e mila de ea pentru ca are 25 de ani si este asa de dragutza si desteapta si vesela si trebuie sa stea sa imbine linii de tren pe jos si sa taie cu foarfeca hartiutze si sa-i schimbe canalele la televizor unui copil de 3 ani. Mi se pare o ipostaza foarte jalnica. In afara de cazul in care este copilul tau evident si in care toate aceste se numesc „quality time”. Asta cu quality time cu copilul tau este o inventie a la duce tava din postul precedent. Se aplica mai ales activitatilor pentru care parintilor rasfatati le este greu sa se motiveze... Revenind: sa ai 25 de ani si o diploma in Statistical economics si sa vii in suburban america (unde nu sunt trotuare si poti sa petreci luni in sir fara sa incrucisezi un suflet de om pe strada) sa traiesti pentru un an cu o familie de romani, mi se pare demn de mila. Mi-am mobilizat toata energia ca sa ii fac rost de prieteni si distractii. L-am facut pe Bob, parte din welcome package, am dat telefoane la celelalte host families sa ne trimita prompt in vizita au-pairele lor, i-am oferit o excursie de 3 zile (si viza canadiana !!) la Niagara in week-endul viitor dar (dupa ce mi s-a atras atentia ca I am pushy) mi-am dat seama ca mila asta este totusi ca si o boala.
Si zicand sa ma caut, gasesc in Spinoza: (intotdeauna ma caut mai intai in Spinoza si intotdeauna ma gasesc, de data asta Etica partea 4a, propozitia L)
Mila este, in sine, rea si inutila intr-un suflet care traieste guvernat de ratiune.
Din Demonstratie reiese ca mila ne indeamna sa facem bine, dar la asta ne indeamna si ratiunea si oricum binele il facem numai cu ajutorul ratiunii si avem garantia ca facem bine, stim ca ca ce facem este bine, numai rationand.
Din corolar: cel care traieste rational se forteaza, atat cat ii sta in putere, sa nu fie atins de mila
Cel care a inteles ca toate lucrurile rezulta dintr-o necesitate a naturii divine, ca ele se fac etern conform legilor naturii, n-o sa intalneasca niciodata nimic demn de ura, de bajocura sau dispret si nimeni nu ii va inspira niciodata mila. De asta ziceam mai devreme ca ratiunea si mila sunt exclusive.
El adauga ca omul care este lesne predispus la mila si tulburat de jalea si lacrimile altora (m-am recunoscut dintr-o clipire) nu face neaparat bine pentru ca este condus de pasiune iara nu de ratiune si din pasiune cel mai adesea nu rezulta nimic bun.

Incheierea o las cum este

Il est expressément entendu que je parle ici de l'homme qui vit selon la raison. Car si un homme n'est jamais conduit, ni par la raison, ni par la pitié, à venir au secours d'autrui, il mérite assurément le nom d'inhumain, puisqu'il ne garde plus avec l'homme aucune ressemblance (par la Propos. 27, part. 3).



Si atunci am inchis Spinoza, de ce sa ma complac in citizen de mana a doua cand ma pot revendica dintr-o full blown goddess ?!!

In filozofia orientala nu numai ca este ok sa-ti fie mila dar cei care sunt capabili de mila si de ajutor sunt venerati. Avem Kannon Bosatsu si Kannon Bodhisattva, Lord of compassion and goddess of mercy cu diverse variante :
One Who Hears the Prayers of the World
One Who Observes the Sounds of the World
One Who is Sensitive to the Sufferings of the World
Hearer of the World's Sounds (or World's Cries)
Lord Who Looks Down with Pity on All Living Beings
Lord Who Regards All (Sentient Beings)

M-am recunoscut dintr-o clipita si aici, la Kannon in varianata chineza Guanyin (Kuan-yin) despre care une din legende spune ca spiritul fetitei care avea sa devina Guanyin a fost transportat in lumea subterana, where King Yama (Skt.), the lord of hell, attended to her with great respect. But her radiance turned hell into paradise, so King Yama sent her back to earth again, transporting her on a lotus flower.

Imi place si ritul, Omizutori, foarte curat: tot ce doreste zeita milei ca ofranda pentru spalarea pacatelor este apa. Asa ca ramanand spinozista pe ici pe colo, de azi sunt mai ales Kannon.