Oboseala vecina cu moartea. Si cu tristetea. La nici una neavand dreptul cand ai copii si nici cand ai colegi sau cand ai clienti (imi amintesc cu neplacere de „hair-stilistul” la care am incetat sa ma duc pentru ca imi reitera povestea surorii lui care murise pe neasteptate la 10 ore dupa ce daduse nastere unei fetite si a prietenilor sau rudelor de preferinta tineri care aveau sau avusesera cancer si diverse alte recapitulative ale orfanilor recentelor catastrofe naturale cu care se tinea in mod particular la curent...). Guess I should say (...vorba ceea la categoria last but not least) oboseala si tristete la care nu ai dreptul nici in preajma partenerului de viata. Nici in propriul domitor.
Oh si era sa uit parintii: nici in fata parintilor. Mai ales cand sunt batrani.
Reiese ca defapt singurul moment in care am putea sa ne dam oboseala_vecina_cu_tristetea pe fata este in drum spre casa singuri in masina ruland. Nu opriti la stop sau in jam. Blocati in trafic ar trebui, macar de frica efectului bumerang daca nu din buna educatie, sa ne aratam relaxati, binevoitori... Nu in statie, nu in metro...
Numarand locurile si situatiile in care am putea...reiese clar ca sa fii obosit este mai rau decat sa fii fumator.
Si atunci iarasi ma intorc cu gandul la Huxley si la soma si ma gandesc ca soma era poate nu ceva de bine, dar ceva de bun simt.
Ca si cum ar exista lucruri care sunt de rau dar de bun simt.
Si ma rog, intrebarea mea catre cine s-o intampla pe aici este de ce suntem noi asa de extrovertiti cu oboseala. Sa te arati obosit e mai rau decat sa te arati decoafat de exemplu.
Eu cred ca starea de oboseala trebuie ascunsa. Voi ce?
Numarand locurile si situatiile in care am putea...reiese clar ca sa fii obosit este mai rau decat sa fii fumator.
Si atunci iarasi ma intorc cu gandul la Huxley si la soma si ma gandesc ca soma era poate nu ceva de bine, dar ceva de bun simt.
Ca si cum ar exista lucruri care sunt de rau dar de bun simt.
Si ma rog, intrebarea mea catre cine s-o intampla pe aici este de ce suntem noi asa de extrovertiti cu oboseala. Sa te arati obosit e mai rau decat sa te arati decoafat de exemplu.
Eu cred ca starea de oboseala trebuie ascunsa. Voi ce?
3 comments:
Apropos ca nici in fata parintilor nu ne putem arata obositi si ca mai ales cand sunt batrani… parintii parca ne par intotdeauna batrani. What a shame…
Si cand ajungem noi sa ne dam seama ca atunci cand aveau 50 de ani nu erau defapt batrani…
ei sunt batrani cu adevarat.
Cine stie, poate ca ajunsa pe la fo 85 de anisori o sa ma uit la cei de 70 si o sa zic.. eh, niste pusti…
Imi aduc aminte de un interogatoriu acum 20 de ani, un politist si o martora de 4 ani, in scara blocului dupa o spargere. Zice el cam cati ani avea omul ala ? la care ea ridicand din umeri, politistul ii coboara bara "era batran, era tanar ?" Zice ea foarte sigura : era batran. Zice politistul batran cam ca cine si-i face un semn rotund catre multimea din jur? Zice ea fara sa se uite prin adunare : batran cam ca tata.
Tatal ei avea 32-35 de ani cel mult !
rodicutzo, ma oboseste 'sa fi' cu un singur i
are paleologu un interview, cica ultimul pe care l-a dat, despre batranete vs tinerete.
anonime, atunci iti sunt si mai recunoscatoare pt osteneala de a ma corija!
Trimiteţi un comentariu